Competență versus obligație în Amsterdam
În dreptul administrativ din Amsterdam se aplică principiul 'competență, dar nu obligație' de a aplica legea, așa cum este confirmat în articolul 5:1 din Legea generală administrativă (Awb). Primăria Amsterdam, în calitate de autoritate administrativă, dispune de competență discreționară, dar trebuie să motiveze deciziile pe baza proporționalității, diligenței și circumstanțelor locale, cum ar fi presiunea ridicată pe piața locuințelor și problemele cauzate de turism în centrul orașului.
Consiliul de Stat aplică 'obligația de motivare integrală': administrația din Amsterdam trebuie să explice de ce nu sunt alese măsuri mai blânde, cum ar fi avertismentele în cazul închirierilor ilegale în zona canalelor, sau de ce nu se aplică sancțiuni în cazul unor încălcări minore în cartierul De Pijp. Aceasta previne pasivitatea în fața problemelor structurale, cum ar fi poluarea fonică în orele nocturne din jurul Leidseplein.
Cazuri limită în contextul amsterdamhez
În cazul unor încălcări minore, cum ar fi parcarea temporară a bicicletelor pe trotuar în estul orașului, inacțiunea poate fi justificată, cu condiția să fie documentată intern. În cazul nerespectării repetate, de exemplu în cazul hotelurilor ilegale din cartierul Jordaan, aplicarea legii devine obligatorie. Jurisprudența (ECLI:NL:RVS:2021:567) și hotărârile locale ale Tribunalului Amsterdam subliniază că Politica de aplicare a legii Amsterdam 2023 nu constituie un permis pentru inacțiune.
Un contravenient poate solicita aplicarea forțată a legii prin intermediul instanței de contencios administrativ dacă primăria aplică legea în mod nelegal sau este neglijentă, de exemplu, în cazul amânării sancțiunilor pentru încălcări ale Regulamentului local de ordine publică (APV) în Parcul Vondel. Acest echilibru asigură atât aplicarea eficientă a legii, cât și protecția juridică în metropola vibrantă Amsterdam.