Regulamentul Roma II nu reglementează doar dreptul aplicabil, ci și aspectele procedurale precum repartizarea sarcinii probei și prescripția în cazurile de daune corporale la Amsterdam. Articolul 15 împarte clar: dreptul material (răspunderea) urmează Roma II, în timp ce dreptul procedural (proba) utilizează dreptul statului forum, cum ar fi tribunalul Amsterdam.
Repartizarea sarcinii probei în contextul amsterdamez
Dreptul material aplicabil determină cine trebuie să aducă proba. Sub dreptul olandez, frecvent aplicat în cazurile de la tribunalul Amsterdam, există prezumția de vinovăție a făptuitorului; spre deosebire de dreptul francez, unde victima trebuie să furnizeze o declarație mai puternică. Cabinetele de avocatură din Amsterdam observă adesea acest lucru în accidentele cu biciclete implicând turiști străini pe canale.
Termenele de prescripție pentru amsterdamezi
Termenele de prescripție intră sub incidența dreptului material (articolul 15), cu variații semnificative pe țări: cinci ani în Italia, trei ani în Germania. Excepția pentru neputință depinde de sistemul juridic specific. În cauzele de la Amsterdam cu dimensiune internațională, cum ar fi vătămări cauzate de un accident în Spania, tribunalul recomandă verificarea promptă.
În cauza Diamond Services (C-292/18), Curtea de Justiție a confirmat că prescripția este un aspect material. În cazurile mixte la Amsterdam se aplică dreptul pe fiecare pretenție parțială, ceea ce generează complicații în cazul expatriaților sau accidentelor portuare din regiune.
Exemplu practic: Un ciclist din Amsterdam rănit într-un accident rutier în Grecia are doar trei ani sub dreptul grec pentru a introduce acțiune. La tribunalul Amsterdam, depunerea în termen este crucială; juriștii locali recomandă verificare dublă a termenelor și consultanță la specialiști din Zuidas.